Obişnuita navetă la Cluj. Pe tren, în fiecare dimineaţa, cu un sentiment de dezgust faţă de monotonia mereu aceeaşi. Traseu întortocheat ce mi se pare normal, arunc o singură privire pe geam. Ajungem în staţie, mereu acelaşi peron. Coborâm, puţinii călători dispar în scurt timp şi lasă peronul gol. Un al doilea tren, cu acelaşi traseu ajunge în urma noastră, parchează pe aceeaşi linie, şi de aici coboară parcă mai puţină lume. Soseşte şi persoana aşteptată şi urcăm în primul tren. Vagoanele erau etajate, cele vechi, romaneşti. Ne aşezăm la etajul inferior, a doua banchetă. Eram doi băieţi şi două fete în grup, şi un străin ceva mai departe, ce mi se pare a fi de sex feminin. Eu iau loc pe partea stângă a direcţiei de mers, în paralel cu mine dincolo iau loc fetele, cu faţa spre direcţia spre mers, şi o banchetă mai în faţa lor ia loc celălalt. Îmi găsesc ceva de lucru, lăsându-i pe ceilalţi sa vorbească. Nu după mult timp, taclalele băiatului au un rezultat pozitiv şî una dintre fete pleacă langă el. Mi se pare cunoscută dar nu aş putea sa o recunosc. Cealaltă vine instant lângă mine. Ceilalţi doi încep un flirt adolescentin. Eu mă concentrez pe activitatea mea bizară, aceea da a încalzi un pix cu o brichetă. Un pix de culoare albastră, cu un plastic alb, ce îl supăram cu bricheta la butonul din capătul superior. Bricheta scotea o flacără micuţă la o apăsare de buton. Fata de langă mine încerca fără succes să mă convingă să facem acelaşi lucru. Nu îi răspund, mă concentrez pe flacără. Sentimente grele mă încearcă, întrucât îmi era greu să am această atitudine faţă de ea. Poate că o răneam, şi acesta ar fi ultimul lucru pe care aş vrea să îl fac. Dar nu puteam, eram convins că îmi va fi mai bine aşa, singur, cum am fost dintotdeauna. Ardeam pixul în acelaşi loc, fără ca acesta să aibă macar o urmă de la flacără. Simţeam că mă încălzeşte la degetele cu care îl ţineam, dar acesta nu avea nimic. Într-o clipă de îndoială încalzesc pixul în cealaltă parte a butonului. Într-o secundă, două apare o pată neagră la contactul cu flacăra, şi butonul începe să se deformeze. Opresc flacăra, privesc arsura şi continui să încălzesc pixul în locul iniţial. Ea insistă şi îmi face diverse propuneri cu o voce rugătoare ce nu se lasă refuzată. Mă încăpăţînez, şi nu îi răspund. Dinăuntru îmi vine să explodez în lacrimi, să cedez şi să o iau în braţe, să nu îi mai dau niciodată drumul şi să îi fac toate poftele. Să fim împreună pînă la sfârşitul lumii şi nimic altceva să nu mai conteze. Convins că 'nu sunt eu acela', nu zic nimic. ard pixul şi îi suport rugăminţile în van.
Mă trezesc speriat ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu